„Moartea lui Ivan Ilici”, Lev Tolstoi sau „Deci asa se moare!”

 

Pentru ca e Anul Tolstoi, pentru ca am terminat de citit „Ultima gara” (Jay Parini), pentru ca la raftul de noutati avem „Moartea lui Ivan Ilici” de Lev Tolstoi (aparuta la Ed. Humanitas, colectia Cartea de pe noptiera, traducere de Luana Schidu), mi-am zis ca e momentul potrivit sa citesc aceasta carte. Am ramas placut surprinsa de forta cu care autorul rus isi construieste personajul, de felul in care ii dezvaluie caracterul, gandurile, si mai ales trairile determinate de apropierea mortii. Pentru ca, in definitiv, e o carte despre cum se moare, despre sentimentele contradictorii legate de trecut, despre singuratate si despre cel mai tulburator lucru pentru Ivan Ilici: faptul ca e muritor.

„Si incepura sa i se perinde prin minte cele mai bune momente ale vietii lui placute. Dar – lucru ciudat – toate momentele bune ale vietii placute i se pareau acum complet altfel decat i se parusera la vremea lor. Toate, in afara de primele amintiri din copilarie. Acolo, in copilarie, era ceva cu adevarat placut, cu care se putea trai – numai de s-ar fi putut intoarce! Dar omul care incercase acea placere nu mai exista: era ca o amintire despre altcineva. Indata ce pornira sa se depene intamplarile al caror rezultat era el, Ivan Ilici cel de acum, tot ce paruse atunci bucurie se topea acum sub ochii lui si se transforma in ceva neinsemnat si de multe ori scarbos.  Si cu cat se indeparta mai mult de copilarie, cu atat mai neinsemnate si mai indoielnice erau bucuriile. ” (fragment din opera citata)

Arta lui Tolstoi va consta in a face din orice agonie agonia insasi si in a-l sili pe cititor sa-si repete, ingrozit si fascinat: „Deci asa se moare!” (Cioran)

    Pentru cei in viata carora teatrul are o cat de mica importanta, recomand si audiobook-ul „Moartea  lui Ivan Ilici”, aparut la Humanitas Multimedia, in lectura integrala a artistului Victor Rebengiuc.

Va invit, de asemenea, sa cititi din operele lui Tolstoi si „Cuponul fals” (aparuta tot la ed. Humanitas, 2009,  aceeasi colectie), care, dupa parerea mea, e o carte a convertirilor in serie, a transformarilor pe care constiinta si Dumnezeu le pot aduce in viata omului (inclusiv a cititorului 🙂 ). Voi reda aici un scurt fragment.

„Si se intampla ceva uluitor. Mitea Smokovnikov, care pana atunci traise numai cu mancare, bautura, jocuri de noroc si femei, se gandi pentru prima data la viata lui. Si gandurile astea nu-i mai dadura pace, si ii schimbara sufletul tot mai mult si mai mult. I se propuse o slujba cu mai multe avantaje. Refuza si hotari sa cumpere, cu banii pe care ii avea, o mosie, sa se insoare si sa slujeasca oamenii atat cat ii statea in puteri.”  (L. N. Tolstoi)

Lectura si auditie placuta!

Alina

Anunțuri

2010 – Anul Tolstoi

Anul acesta s-au implinit 100 de ani de la moartea scriitorului rus Lev Nicolaevici Tolstoi.

Cu aceasta ocazie se relanseaza romanul Anna Karenina, intr-o noua traducere, au loc targuri special organizate in onoarea marelui scriitor. Cel mai asteptat moment pare a fi insa aparitia filmului The Last Station, in regia lui Michael Hoffman; cu Christopher Plummer in rolul scriitorului si Helen Mirren, in rolul Sofiei Andreevna Tolstoi, sotia acestuia. Filmul este facut dupa cartea cu acelasi nume, tradusa in 2009 la Humanitas Fiction in Raftul Denisei.

In Occident, Tolstoi este considerat cel mai important romancier al tuturor timpurilor. In luna iulie, anul trecut, revista Newsweek a realizat un clasament al celor mai bune 100 de romane ale tuturor timpurilor, Razboi si pace,  clasandu-se pe primul loc.

Va invit la o lectura savuroasa si tragica, tragand cu ochiul in pagini de jurnal al lui Lev Tolstoi si al celor care au fost apropiatii lui, in cartea Ultima gara.

Il puteti descoperi pe Lev Tolstoi si meditatiile lui din ultimii ani de viata si in cartea Despre Dumnezeu si om – din jurnalul ultimilor ani, aparuta in prima editie in 2005 la Humanitas.

Lectura placuta!